Chirurgie artroscopică

Artroscopia este o intervenţie chirurgicală miniinvazivă prin care diagnosticul şi tratamentul leziunilor situate intraarticular se face utilizând ca instrument de lucru o cameră minusculă numită artroscop, un tip de endoscop care este introdus în articulaţia genunchiului prin câteva miniincizii. Artroscopia permite o evaluare sistematizată, fără grabă, fără bruscări, fără manevre necoordonate.
 

 

 

  

 

În România, după stagii în străinătate în 1994, s-au iniţiat primele artroscopii, aproape concomitent la Spitalul Foişor de Dr. Ştefan Cristea şi Dr. Cristian Stoica. Ulterior, în mai 2001, s-au prezentat rezultatele primelor lucrări ştiinţifice, la Sinaia cu ocazia simpozionului de chirurgie. În 2008, s-a separat societatea de artroscopie funcţionând în cadrul SOROT. În prezent, nu există serviciu care să nu aibă dotare artroscopică.

Operaţia artroscopică trebuie efectuată doar după o examinare clinică completă şi calificată, examinare completată de un examen radiografic complet (Rx în incidenţă antero-posterioară, de profil şi incidenţe axiale de rotulă la 300), examen RMN. ce poate fi util în litigii medico-legale, precum şi facultativ examen CT, artrografic, sonografic. Trebuie precizat că nicio tehnologie nu este un substitut pentru un examen clinic corect.

Cu toate acestea, adesea diagnosticul este neconcludent, în urma tuturor celor de mai sus şi uneori chiar infirmat artroscopic – neinvaziv.

Avantajul major al artroscopiei este că nu necesită deschiderea completă sau parţială a articulaţiei ca în chirurgia deschisă. Prin câteva miniincizii se introduc camera şi instrumentele de lucru necesare tratării leziunilor examinate. Aceasta reduce traumatismul asupra ţesuturilor moi periarticulare, permiţând sancţionarea doar a ţesuturilor lezate cu repercursiuni benefice asupra recuperării postoperatorii.

Artroscopia reprezintă un întreg univers chirurgical în spatele a două mici orificii. Intervenţiile chirurgicale artroscopice sunt multiple şi variate pentru a rezolva o articulaţie. Doar pregătirea temeinică şi îndemânarea chirurgicală, dar şi maturitatea chirurgicală vor putea conduce la un rezultat bun.

Niciun bolnav nu se aseamănă cu celălalt. De aceea, şansele ca un chirurg experimentat să aibă un rezultat slab sunt mult mai mici decât în cazul unui tânăr chirurg începător.