Dictionar

Operaţie constând din îndepărtarea unui organ, a unui ansamblu de ţesuturi sau a unui corp străin pe cale chirurgicală.

Cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului.

Mucopolizaharid prezent în lichidul sinovial, în umoarea apoasă şi în cea vitroasă.

Medicament care reduce capacitatea de agregare a plachetelor sangvine. Antiagregantele plachetare (aspirina în doze mici, ticlopidina, sulfinpirazonul, dipiridamolul), inhibă funcţiile plachetare care participă la hemostază (oprirea hemoragiilor). Ele sunt administrate pe cale orală.

Formaţiune anatomică formată din extremităţile a două sau mai multor oase şi din alte structuri specifice (capsulă articulară, sinovială, ligamente articulare, cartilaj articular) şi care permite mobilizarea oaselor între ele.

Cameră video în miniatură care transmite unui monitor imagini mărite din interiorul cavităţii articulare, ortopedul având astfel o viziune clară asupra genunchiului.

Procedură chirurgicală miniinvazivă (incizii de aproximativ 1 cm) prin care medicul ortoped vizualizează interiorul articulaţiei genunchiului, cu ajutorul unui instrument numit artroscop, în acest fel putând fi diagnosticate şi tratate diferite probleme articulare.

Afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor.

Suferind de artroză.

Compatibil cu materia vie; despre un material organic sau anor-ganic care, intodus in organism, nu exercită efecte nocive (toxice sau de altă natură) locale sau generale.

Test care permite diagnosticarea unei coagulopatii; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de test.

Denumire generică pentru sindroamele hemoragice datorate tulburărilor de coagulare a sângelui.

Proteină care se găseşte în ţesutul conjunctiv, osos Şi cartilaginos Şi care, prin fierbere, se transformă în gelatină.

Boală de depozitare a pirofosfatului de calciu; este o afecţiune reumatologică cu manifestări clinice variate datorate precipitării pirofosfatului de calciu in ţesuturile conjunctive.

Hormon secretat de corticosuprarenală; corticosteroid.

Coxartroza este o afecţiune cronică, degenerativă a Şoldului. Numită Şi artroza coxo-femurală sau artroza Şoldului, reprezintă localizarea reumatismului cronic degenerativ la nivelul Şoldului. În timpul mersului sunt în momentele de sprijin unipodal, în care presiunea este de patru ori mai mare pe o articulaţie coxo-femurală, decât în fazele staţiunii bipodale, fapt ce favorizează apariţia coxartrozei.

Care ține de piele, privitor la piele; (despre tratamente medicale) care se aplică pe piele.

Infiltraţie cu lichid seros a ţesuturilor, îndeosebi a pielii, cu acumulare de lichid în ţesutul conjunctiv subcutanat. Pielea edematiată este lucioasă şi mai transparentă, datorită infiltraţiei este întinsă, cutele se şterg, iar contururile osoase dispar. Din cauza edematierii, pielea îŞi pierde elasticitatea, iar prin apăsare rămâne un timp urma degetului (semnul godeului).

Înregistrare grafică a tensiunii şi a curenţilor electrici care însoţesc activitatea musculară a inimii.

Leziune traumatică a unei articulaţii provocată de executarea bruscă a unei miŞcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor.

Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la Şold.

Proteină globurală prezentă în plasma sangvină care, sub acţiunea trombinei, este hidrolizată parţial rezultând o proteină insolubilă, fibrină. Afectarea nivelului plasmatic al fibrinogenului este expresia afectării directe a diverse organe, între care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale.

Dezvoltare patologică exagerată a ţesutului conjunctiv.

Fragment de ţesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiaŞi individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operaţie de refacere a unui ţesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe.

AfecÅ£iune determinată de o tulburare a metabolismului purinelor: acidul uric, produs terminal de degradare a purinelor, se acumulează in sânge (hiperuricemie), apoi, sub formă de cristale minuscule de uraÅ£i (de sodiu, calciu, potasiu, amoniu), se depune in articulaÅ£ii, in special in Å£esutul cartilaginos. ArticulaÅ£iile afectate se pot deforma progresiv, până la pierderea mobilităţii. Boala se manifestă prin umflături ale articulaÈ›iilor, insoÈ›ite de dureri violente.

Celulă sangvină de culoare roŞie, care transportă oxigenul Şi bioxidul de carbon în sânge; globulă roŞie; eritrocit.

Analiză de laborator constând în notarea hematiilor Şi a leucocitelor.

Extensiune maximă a unei articulaţii.

În/din interiorul unei articulaţii.

Muşchii biarticulari care acţionează pe articulaţia şoldului astfel: muşchiul biceps femural (prin capătul lung) este extensor şi rotator extern al coapsei, iar muşchii semimembranos şi semitendinos sunt tot extensori, dar totatori interni şi aductori ai coapsei.

Lichid seros, transparent, de culoare galbenă, secretat de membranele situate în cavitatea articulaţiilor cu scopul de a înlesni alunecarea oaselor unele peste altele.

Fascicul de fibre conjunctive, tare Şi puţin elastic, cu rol de fixare a componentelor unei articulaţii sau de susţinere şi menţinere a unuia sau a mai multor organe.

Procedeu chirurgical de refacere a ligamentelor rupte sau relaxate ale unei articulaţii.

Extirparea chirurgicală, parÅ£ială sau totală, a unui "menisc articular”.

Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulaţii ale corpului. Rolul său este de a facilita alunecarea suprafeţelor articulare, una faţă de cealaltă, în timpul mobilizării articulaţiei.

Extirparea chirurgicală, parÅ£ială sau totală, a unui "menisc articular”.

Referitor la morfologia Şi funcţionarea unui organism.

Termen utilizat îndeosebi pentru desemnarea unei artrite infecţioase ale cărei leziuni s-au extins la nivelul zonelor osoase adiacente.

Excrescenţă osoasă anormală situată la marginea unei suprafeţe articulare. Osteofitele în sine nu sunt dureroase, dar pot veni în contact cu alte oase sau nervi, provocând durere.

Secţionarea operatorie a unui os, în scopul obţinerii axării, derotării, alungirii, scurtării sau sprijinului acestuia.

Produs chimic macromolecular, elastic, de culoare albă, obţinut prin polimerizarea etilenei.

Proteină folosită în diagnosticarea multor boli, fiind unul din indicatorii analizaţi Şi urmăriţi în evoluţia bolii. Nu trebuie confundată cu proteina C sau peptida C.

Metodă de anestezie parţială locoregională, în special a părţii inferioare a corpului, prin puncţie lombară şi injectarea în spaţiul subarahnoidian a unei substanţe anestezice locale care antrenează pierderea sensibilităţii şi apoi a motricităţii, determinând anestezia regiunilor inervate de nervii subiacenţi.

Limitare a mobilităţii unei articulaţii.

Excizia unei porţiuni, de mărime variabilă (dar considerabilă), între două secţiuni chirurgicale practicate la nivelul unui organ sau al unui ţesut.

Test care se foloseşte de un câmp magnetic şi de pulsuri de radiofrecvenţă pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe şi ţesuturi ale corpului omenesc. În multe din cazuri, RMN oferă informaţii care nu pot fi vizualizate prin radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizată.

Os în formă de disc, situat pe partea anterioară a genunchiului, care contribuie la formarea articulaţiei.

Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare; sedimentaţie.

Ablaţie chirurgicală, parţială sau totală, a unei sinoviale (membrana care tapetează cavitatea articulaţiilor mobile) atinsă de o afecţiune articulară. Excizie chirurgicală totală sau parţială a sinovialei unei articulaţii.

În anatomie, articulaţie imobilă între două oase, alcătuită din ţesut fibros. 2. În chirurgie, restabilirea continuităţii unui ţesut sau organ divizat printr-o cusătură în care se utilizează fire din diferite materiale sau agrafe, pansament lipit etc.

(despre ţesuturi, organe) Care conţine vase sangvine, care este bogat în vase sangvine.